După o mămăligă cu brânză, smântână și ou ochi și un pahar cu vin de la crama unui vecin, s-a terminat și prima noapte în Saschiz. A doua zi avea în centru o vizită la Sighișoara, însă până acolo trecem puțin prin Viscri și pe la Cetatea Rupea.
Prima oprire: Cetatea Rupea.
La mai puțin de jumătate de oră distanță, Cetatea Rupea chiar este o destinație turistică pe care, cu o mai mare grijă din partea statului/autorităților locale, am putea-o transforma într-un loc extrem de vizitat de turiștii străini. Are tot ce îi trebuie: o poveste, o așezare geografică superbă și drumuri foarte bune fix până la intrarea în cetate (în plus, este și bine întreținută).
Se spune că aceasta a fost descoperită pe la începutul anilor 1300 atunci când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății, pe atunci numită Castrum Kuholm (numele de Kuholom se referă la roca pe care a fost ridicată cetatea, respectiv bazaltul). De atunci, cetatea avea să fie fortificație sau loc de refugiu pentru populația care locuia pe dealurile și în valea din împrejurimi. De altfel și astăzi putem admira așezarea ei splendidă, dar și strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.
Astăzi, putem vizita întreaga cetate. Cele mai interesante sunt turnurile de apărare de la intrare. Iar pe geamurile micuțe din încăperile cetății se vede incredibil orașul Rupea. Cetatea are o formă de spirală ascendentă, așa că din vârful acesteia poți vedea o panoramă a locului și să te bucuri de verdele dealurilor din jur.
Al doilea popas: Viscri.
A doua oprire a zilei am facut-o în satul Viscri care adăpostește una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate săsești, de altfel fiind una din cele 6 înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. De când cu pasiunea pentru România a Prințului Charles zona atrage mulți turiști și începe să își recapete culorile de altă dată.
Drumul de la șoseaua principală este, însă, unul … să îi spunem delicat de țară. Avantajul mersului cu 10km/oră este că te poți bucura de peisaje. Nu de alta, dar turiștii spun că zonă ca aceasta rar găsești prin toată lume. Și nu puțini sunt cei care o vizitează. Chiar pe bicicletă (zona este renumită pentru traseul de bicicletă care reușește să unească mai multe obiective turistice, ajungând până la Sighișoara).
Înainte să urcăm la biserică, am băut o cafea la o casă din sat. Acolo unde proprietărească făcea dulceața de căpșune. Iar un câine stătea nestingherit la soare. Bag de seamă că așa este viața la țară. Bun.
Biserica fortificată era plină de turiști, în principiu străini. Urcând în turn pe scările de lemn extrem de înguste mi-am dat seama că și răul de înălțime să învinge cu adrenalină. De sus te poți bucura de liniștea dealurilor verzi și de frumusețea caselor cu ochi și cu garduri înalte. În micul muzeu amenajat la baza bisericii fortificate poți să admiri porturile sătenilor de altă dată, precum și uneltele pe care le foloseau (surprinzător, nu cu foarte mult timp în urmă).
Și în final, Sighișoara.
La doar 20 de minute de Sashiz, Sighișoara pare un magnet pentru turiștii din zonă. Păcat, însă, că opțiunile de cazare nu sunt atât de multe, noi am încercat să găsim ceva în oraș, dar nu am avut deloc norco. Orașul nu pare însă deloc îngrijit. Cetatea, în schimb, are altă viață. Este foarte vie și zgomotoasă, nu ar avea cum să fie altfel dacă auzi la fiecare colț engleză, spaniolă, germană, maghiară. Și au de ce să vină: construită de către coloniștii sași în secolul XII-lea, Sighișoara este printre puținele cetăți medievale încă locuite, fiind înscrisă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
După ce îți dai toată energia pentru a urca toate treptele Scării școlarilor până la Biserica și la Cimitirul din Deal, te gândești la elevii care învață la Liceul de acolo. Dacă ei fac drumul asta în fiecare zi, tu nu poți avea nicio scuză să nu faci asta măcar o dată în viață.
Fiecare colț de cetate ascunde o casă veche, un monument istoric sau vreun turn ori vreo biserică. Cu siguranță străduțele din Sighișoara sunt celebre în toată lumea. Așa că, fără o poză pe o astfel de străduță îngustă și colorată nu ai cum să pleci.
La final, m-am oprit la o ciorbă de fasole în pâine și o bere locală. Și m-am uitat cu un puști înălța o dronă deasupra orașului #travel2.0.
………….
Citește aici și ce am făcut în prima zi. Ziua 1: Prejmer – Sfântu Gheorghe – Măieruș – Saschiz.
Citește aici și ce am făcut în a treia zi. Ziua 3: Mălâncrav – Biertan – Mediaș – Turda – Cluj.
