lion

Pregătește popcornul, începem discuția despre filme. Și avem despre ce să vorbim. Săptămâna asta am văzut 4 filme despre care o să dau ceva din taste. Le iau în ordinea numerelor de pe tricou, ținând cont de discuțiile din jurul lor și premiile Oscar care le ridica în slăvi.

La la Land, un film draguț, dar cam atât.

Filmul (aproape musical) care i-a adus Emmei Stone un premiu Oscar pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal, este unul drăguț. Bun de văzut cu fetele. Niciodată de văzut la o ieșire în gașcă dacă sunt și băieții prin preajmă.

Recomandarea mea este să îl vedeți fără mari așteptări. La la Land este o poveste romantică pe ritmuri de jazz. Bine scrisă și frumos salvată la final. Combinarea firurilor narative de la final este chiar interesantă. Dar, din nefericire, a fost cam singurul lucru care m-a făcut să nu regret cele peste două ore petrecute la film.

Filmul nu are nici vreo poveste prea complicată, nici vreun subiect prea greu și nici personaje prea complexe. Din nefericire și personajele sunt destul de plate. Ryan Gosling este carismatic și simpatic (are o trupă și în real life, deci nicio surpriză că știe să cânte). Dar cam atât. Aș putea spune că a fost în jurul filmului mult zgomot pentru aproape nimic.

Verdict: un film de vazut intr-o seara cu fetele.

Moonlight, prea clișeistic.

Acest controversat câștigător de Oscar pentru Cel mai bun film nu m-a cucerit deloc. Subiectele sunt prea clișeistice, iar scenariu prea imatur și superficial. Câte seriale/filme nu ați văzut despre poveștile oamenilor de culoare care consumă sau fac afaceri cu drogurile? Și câte povești cu oameni gay nu au câștigat până acum premii la Oscaruri?

Combinarea celor două subiecte însă ar fi putut fi una interesantă. Dar nu este. Moonlight este mediocru și prea in your face Donald Trump. Din nefericire, scenariu este foarte superficial. Nu vedem dezvoltată nicio etapă din acest bildungsroman hollywoodian. Etapele principale prin care trece personajul sunt foarte schematice.

Verdict: prea politically correct pentru mine.

Lion, da.

Știați că în India, anual, se pierd de famiiile lor 80,000 de copii? Well, asta este o cauza nouă chiar și pentru burghezii academicieni care votează la Oscar. Poate cauza a fost prea nișata pentru ei, dar măcar este una nouă pentru noi.

Filmul spune povestea lui Saroo care la mai puțin de 5 ani s-a pierdut de familia lui. A fost adoptat în Tazania și a trăit o viață foarte făină. Adult fiind își dorește să își cunoască adevărată familie și să se ducă “acasă”. Tot filmul vedem încercările și suferințele sale până (re)găsește drumul spre casă.

O cauza nouă și o poveste în care tehnologia a intervenit pentru a înlesni finalul fericit. Lion este o poveste frumos scrisă și spusă. Și vă rog să remarcați ce frumos a crescut Dev Pavel și ce ochi mari are copilașul Sunny Pawar care îl interpretează pe Saroo atunci când este mic.

Verdict: da, un film frumos și o cauză interesantă. 

BONUS: Julieta. Un film de Pedro Almodovar nu se refuză niciodată.

Dacă vă plac filmele lui Petro Almodovar trebuie să vedeți și Julieta. O poveste simplă, fără împopoțonări fără rost. Ca de fiecare dată, spaniolul a scris frumos. Must see 😉.

Share: