Știu că este prea greu să mai auzi dorințele unor copii, durerile unor părinți sau dezamăgirile unor adulți. Nu mai poți coborî în mulțime după ce ai prins gustul puterii și ai cunoscut aroganța “omului superior”. Dar poate, din când în când, ar trebui să te plimbi și prin adevărata țară pe care o conduci și să îi vezi rănile și suferințele. Să o vezi cum se târăște pentru a mai prinde și ziua de mâine. Cum este secată de puteri. Și nu mai poate nici măcar să își strige durerile. Dar poate azi vrei să cobori printre oameni. Poate azi, dragă policitianule, vrei să faci o mică plimbare prin România mea?
Aș avea câteva întrebări, dacă tot ne plimbăm ca niște buni prieteni.
Ce simți atunci când ne minți? Ne crești salariile și pensiile, dar scumpești electricitatea.
De ce ne amăgești? Scoți taxa pe mediu, dar pui taxa pe oraș.
Cum poți să ne pui pumnul în gură? Ne ameninți că dacă vrem Referendum pentru justiție, o să faci și tu Referendum pentru schimbarea definiției familiei. Dar ce ai face dacă copilul tău ar veni acasă și ți-ar spune că este gay și vrea o familie cu persoana pe care o iubește? L-ai da afară și i-ai întoarce spatele? Zici că Dumnezeu a lăsat femeia să fie împreună cu bărbatul, să știi că nu e deloc așa și, oricum să mai știi că a mai spus și alte lucruri. Să nu furi. Să nu ucizi. Sunt și ele printre spusele Domnului.
Îți pasă vreodată de noi? Nu mai știm ce să mâncăm. Roșia nu mai are gust, salată este 5 lei, puiul este injectat, mezelurile nu mai sunt făcute din carne.
Să te întreb despre educație.
Ce simți când ne lași să ne jucăm în țărâna? Problemă voastră este numărul scăzut de oameni care au studii superioare. Problema noastră este că în fiecare an sunt elevi care merg zilnic zeci de kilometri ca să ajungă la o școală care cu greu are iarna căldură și unde toți își fac nevoile la toaletă din curte. Că ești dat afară în urlete și pumni dacă vei încerca să îi convingi că greșesc pe părinții care nu își lasă copii să se ducă la școală. Că nu știi ce să îi spui unui copil care nu merge la școală pentru că nu își permite să se joace cu ecuații și adverbe când el trebuie să aibă grijă de cei cinci frați mai mici și de cei doi părinți alcoolici.
Cum poți să dormi noaptea știind că asta e România mea? O țara în care educația nu a fost niciodată o prioritate. În care politicienii taie de fiecare dată mai întâi din bugetul de la educație. Toți își doresc o masă proastă și needucată pe care să o controleze la fiecare 4-5 ani. Dar ce simți, dragă politicianule, atunci când îți plătești votul, când îți câștigi scaunul cu o sticlă de ulei și o găleată de plastic? Probabil că uiți de toate atunci când te închizi în birou și începi să îți numeri banii.
Și ce le spui profesorilor când copii tăi vin la liceu cu mașini de 50,000 eur și genți de 2,000?
Să te întreb și despre sănătate.
De ce ne lași să murim în spitale? Tu dai fugă în afară pentru orice intervenție, apropo domnule Ponta, sunteți bine? Dar noi murim în spitalele pline de bacterii. Nu ne spălam pentru că băile sunt niște șantiere. Nu ne învelim pentru că lenjeriile de pat sunt pline de gândaci. Condițiile astea subumane vă aduc vouă milioane. Să nu ne amintim de Hexi Farma.
Ce le spui medicilor atunci când pleacă din țara? Că ai făcut tot ce s-a putut, dar pacientul nu a supraviețuit. Pleacă pentru că nu pot să trăiască cu salariile astea. Că nu au profesori care să își dorească să îi învețe pentru că asta ar însemna că vor avea concurență în viitor.
Să te mai întreb și despre modele.
Ce simți atunci se cântă imnul României? Ești mândru de tine. Ai fost mândru că ți-ai dus sportivii la Rio cu echipamente de doi lei care li s-au rupt la primul antrenament? Dar ce contează pentru tine asta. RESPECT este un cuvânt din DEX, dar nu l-ai citit niciodată. De înțeles nici nu mai zic. Pentru tine BANUL sună cel mai bine.
De ce nu poți să le lași lor victoriile? Sunt ale lor, ale celor care muncesc, își pierd copilăria și își rup oasele. Dar tu nu le dai nici măcar asta. Le furi și momentele de glorie. Îți amitești momentele penibile de după câștigarea Ligii Campionilor de CSM București? Sau poate spectacolul scârbos de la anunțarea trasferului Cristinei Neagu. Ție nu îți pasă de nimic, calci peste cadavre pentru a ajunge la strugurii puterii. Ce vezi atunci când te uiți în oglindă?
Asta e România mea. Nimeni nu are grijă de frumusețea ei. Și nimeni nu vrea să o vadă educată, sănătoasă și mândră. Nu e nevoie să îmi răspunzi la întrebări, dragă politicianule, dar poate data viitoare te vei gândi și la noi atunci când vei semna legi și contracte. Și îți vei da seamă că … “we’re just two people and you’re not better than me”.
Leave a Comment