Azi m-am simțit din nou mândră să stau în tribună alături de voi. Mulțumesc! Dacă aș putea să le spun asta tuturor celor cu care, astăzi în Budapesta, am strigat, am cântat și am sărit, aș fi foarte bucuroasă. Azi am pierdut un meci, dar am câștigat o galerie și am trăit din nou sentimentul de mândrie că sunt român (o chestie pe care o trăiesc din ce în ce mai rar din cauza unora și a inițiavelor altora).
Azi nu a jucat un club, a jucat o țară întreagă.
Ziua a doua din acest week-end a fost una încărcată de emoții. Trebuia să vină și un astfel de Final Four văzut în Budapesta. Pe primul l-am trăit fără presiune pentru că nu jucat nicio echipă românescă. Eram doar alături de Cristina Neagu. Nu a câștigat atunci, dar supărarea nu a fost prea mare. A câștigat anul următor și mai are câteva sezoane în care mai poate câștiga acest titlu chiar alături de CSM București. Al doilea cred că m-a îmbătrânit cam cu 2-3 ani, dar a fost unul minunat. Am putut aplauda niște campioane. Iar anul asta trebuia să cunoscu și regretul. Dar nu ai timp de un astfel de sentiment când trebuie să cânți și să strigi alături de ai tăi.
Meciul de astăzi a fost o lecție despre ce înseamnă să fii suporter. Pentru că nu ești alături de echipă doar atunci când ea câștigă, ci (mai ales) atunci când este la pământ. Azi am cântat de la început și până după final. Se poate și așa. Deși nu te-ai aștepta la asta. Dar suporterii de handbal sunt diferiți de cei de fotbal (sau alte sporturi). Ei sunt aici datorită bucuriei de a asista la acest sport, înțelegându-l și apreciindu-l. #proud.
Mâine e un nou meci și strigăm din nou “România, România”.
Azi presiunea ne-a învins. Spre deosebire de anul trecut atunci când fetele au intrat zâmbind, astăzi le-am văzut încrâncenate încă de la antrenament. Și-au pus prea mare presiune pe ele. Nu e un meci pe care trebuie să îl analizezi. Ci unul pe care trebuie să îl accepți. Astăzi Vardar a fost echipa mai concentrată și mai lucidă. Și probabil că finala de anul acesta este cea corectă (analizând evoluția din tot sezonul al celor patru echipe).
Astăzi nu am avut poartă și nici apărare. Am greșit enorm. Dar mâine e o nouă zi. Un nou meci. Și o șansă bună de a termina un sezon greu cu o performanță frumoasă. #haidefetele. Mâine ne vedem la sala pentru încă o zi în care să cântăm împreună “România, România”.
ps1 Poate o să le spună cineva și ungurilor care ne-au înjurat toată ziua că nu suntem la fotbal.
ps2 Poate o să vedem Final Four-ul și în altă parte decât la Budapesta.
ps3 Orice s-ar întâmpla mâine, românii ar trebui să fie mândri de echipa asta. Au ajuns in primele 4 echipe din lume. Și au făcut câteva sute (sau mii) de români să strige mai bine de o ora “România, România”. Așă că pentru noi alături de echipa asta mereu “la vita e Bella” ❤️.
Leave a Comment